Comuna Musăteşti datorează actuala sa întindere reformei administrative din 1968, când s-a format prin unirea celor două comune de până atunci, Stroeşti, Muşăteşti , a doua dând denumirea noii comune oferind şi sediul administrativ

Cele mai reprezentative obiective turistice ale zonei sunt:

munzeul satuluiMuzeul satului Muşăteşti

In Muzeul etnografic al Muşăteştilor se află expuse obiecte şi ustensile casnice şi gospodăreşti, ţesături de interior,cusături,piese de port popular tradiţional, obiecte legate de datini şi obiceiuri locale etc.,multe dintre ele fiind piese de artă populară de o deosebită valoare. În atelierele olarilor se pot vedea tipuri vechi, locale, de vase cum sunt: fiertura, parnaia, oala cu baieră, codana (oala mare de untură), oalele de moţi, etc.,ce-şi menţin până azi formele lor tradiţionale.

 

manastirea-robaia croppedMănăstirea Robaia
 
Se află în comuna Muşăteşti, la o distanţă de 25 de kilometri nord-est de Curtea de Argeş şi este o vatră de sihăstrie atestată documentar încă din secolul al XIV-lea. Numele de Robaia provine de la un atac al turcilor care au intrat în această biserică şi au luat oamenii robi în noaptea de Înviere. Din documentele vremii aflăm următoarele informaţii despre acest lăcaş de cult: prima biserică din lemn este atribuită banului Armega, iar biserica din piatră construita de Sava Sufaru în anul 1644 a fost restaurată de Episcopul Iosif I al Argeşului.
 
Pustiită de vreme, aceasta a fost refăcută între anii 1843-1868 de către Teodosie, Visarion şi Naum monahul. Au mai avut loc câteva renovări şi refaceri ale picturii, care rămâne una dintre cele mai frumoase picturi din Muntenia. 
 
Biserica a fost repictată în anii 1848, 1901 şi 1951. Cum am amintit sumar, pe locul unei biserici de lemn ctitorite de către banul Armega, în secolul al XVI-lea, s-a înălţat, prin osârdia unui Sava din Furduiesti şi a soţiei sale, Livera, înainte de anul 1644, o biserică de zid, în jurul căreia s-a înjghebat aşezământul monahal de la Robaia. Biserica Sfântul Mare Mucenic Gheorghe a aşezământului, a dăinuit peste veacuri, prin grija episcopului cărturar Iosif I al Argeşului cât şi a stareţilor obştii şi a arhiereului Nichita Duma, care au consolidat-o, i-au adăugat pridvorul în anul 1857 şi au înzestrat-o cu: chilii, clopotniţă-în 1857-şi stăreţie-în 1935. Mănăstirea a servit drept chinovie pentru ultimii ani de viaţă ai pictorului Pârvu Mutu, împătimitul de frumos veşnicit în scenele pictate prin atâtea lăcaşuri de adâncă simţire românească.
 
Trecând la monahism-sub numele Pafnutie-s-a stins în anul 1735, cu dorinţa sa cea din urmă de a fi înhumat în vatra de nemurire a Robăii. Aşezământul monahal de la Robaia a renăscut, prin grija episcopului ctitor Calinic Argeşeanul, îmbogăţindu-se, în ultimii ani, cu: clădirea chiliilor, cu noua stăreţie,cu podoaba înnoită a picturii murale din biserică şi cu mobilier de cult dăltuit în lemn.
 
La Mănăstirea Robaia îşi petrec viaţa de obşte, într-o restrânsă comunitate monahală, 25 de surori şi călugăriţe, călăuzite de maica Petronia, stareţa aşezării mânăstireşti. Surorile şi măicuţele îndrumă vizitatorii, cu o dulce dojană, să postească şi să se roage. Străinii sunt invitaţi să bea apă de la izvorul vindecător. Atât călugăriţele, cât şi sătenii povestesc despre nenumărate cazuri de vindecări, ceea ce a răspândit în tot ţinutul faima acelui izvor.